de ce? pentru ca timpul nu mai are rabdare cu noi, si noi nu mai avem rabdare cu oamenii.
am observat tendinta asta de a categoriri pe cineva, sau ceva inca de la prima intalnire sau prima data cand privesti ceva. ea e curva, e maicutza, e afurisita. el e timid, prea plin de sine, vagabond( vagabondul vietii mele :p). locul ala e de fitze, sau e bomba, etc.
am mai observat, de asemena, ca vrem totul de-a gata. o relatie, de exemplu, trebuie sa mearga de la sine. totul trebuie sa fie frumos, roz, iar cand apar cerinte sau dezamagiri, trebuie sa dam inapoi. nu mai cred ca o relatie trebuie sa mearga de la sine. acum, depinde de relatie si de ce vrei tu sa se intample. adica, vrei o relatie care e mai mult un flirt, ok, totul e roz, si daca nu mai e, renunti. de acord. dar daca vrei ceva mai serios? inteleg ca iti dai seama pe parcurs daca vrei ceva serios, si iti dai toata silinta ca relatia sa mearga, nu? asta inseamna sa comunici si sa-ti expui nemultumirile si aprecierile.
oricum, parerea mea nu va schimba cu nimic lumea. de aceea, ca sa fie mai usor pentru ceilalti sa ma cunoasca, o sa incep sa insir unele calitati si defecte de-ale mele, cu averitizarea ca pot fi subiectiva. asa ca, daca cineva ma completeaza, nu ma supar.(go ahead!)
acum, stau in fata monitorului si ma intreb cu ce sa incep...calitati sau defecte? cred ca o sa le amestec. si ma mai gandesc ca mi-e foarte greu sa ma evaluez. here it goes: cand tin la cineva, imi place sa arat chestia asta, prin diverse gesturi. imi place sa fac surprize celor apropiati( cred ca mai mult imi place privirea lor atunci cand primesc ceva si nu se asteapta). am numai avioane in cap. sunt romantica.sunt idealista. sunt gri (niciodata alba sau neagra), sau poate nehotarata. sunt nesigura pe mine. imi place sa ies in evidenta prin caracterul meu, cu toate ca nu sunt unica, nici interesanta, dar sunt eu. SANDA. ma enervez usor si injur mai urat ca un birjar. imi place sa vorbesc deschis. imi place sa rad. uneori, sunt egoista. ma plictisesc repede. imi place sa invat cate ceva de la toti cei pe care ii cunosc. vreau sa invat din greselile celorlalti, dar mai tot timpul le repet . imi place sa-mi complic aiurea viata, creind situatii din care mi-e greu sa ies. imi place adrenalina, cu toate ca pe moment, ma enerveaza( vezi, ti-am spus eu ca sunt gri!).sunt naiva-inteligenta.
intr-o relatie, sunt foarte complicata. daca in general sunt gri, aici, sunt ori alba, ori neagra. astept acelasi tratament pe care il ofer eu. de exemplu, daca zic ca te sun, atunci, sun pentru ca ma gandesc ca stai cu telefonul langa tine si astepti sa te sun. imi place sa stabilim dinainte ce vom face,adica sa am un program, ca sa nu-mi fac altul. ma astept ca partenerul sa-mi fie dedicat, trup si suflet(da, stiu, cer prea mult!dar nu cer nimic din ce nu as putea face eu...). partenerul trebuie sa ma faca sa ma autodepasesc, sa vreau mai mult de la mine. imi place ca partenerul meu sa ma surprinda.
imi plac barbatii care sunt siguri pe ei(aceasta nu e o postare cu tenta matrimoniala...), sa fie inteligenti, cu picioarele pe pamant, si care vor sa se autodepaseasca.imi plac barbatii care ma fac sa rad.
imi place sa experimentez. nu imi place sa fiu casnica. imi place sa merg la servici(curios, nu? dar deocamdata, imi place ceea ce fac).
gata! deocamdata atat! m-am plictisit si eu de atata EU, IMI PLACE, NU-MI PLACE, SUNT, VREAU, ASTEPT, EU, EU, EU...
pe scurt, sunt o fiinta destul de anosta, gri, visatoare.
acum vroiam sa iti pun o melodie frumoasa (iris -sa nu crezi nimic) dar tampitul asta de mouse al meu, (bagami-as pumnul in sufletul lui gri! nu pot sa injur caum ca un birjar, ca as da cu bata-n balta, acu spre sfarsit...)are iar crize de personalitate si nu vrea sa execute o operatiune simpla de copy/paste.
